Dreptul la educație

Ce este dreptul la educație?

Dreptul la educație asigură accesul oricărei persoane la educație. Astfel, educația este recunoscută ca o parte importantă a personalității și dezvoltării umane. Acest drept permite părinților să aleagă tipul de educație pentru copiii lor în conformitate cu preferințele lor culturale, religioase, morale și de altă natură. De asemenea, acordă persoanelor sau persoanelor juridice dreptul de a-și crea propriile instituții de învățământ.

Cine asigură acest drept?

Statul este principalul garant al drepturilor omului. Există trei niveluri de obligații:

  • Obligația de a respecta înseamnă că un Stat nu trebuie să restrângă acest drept, evitând măsurile care l-ar putea împiedica
  • Obligația de a proteja înseamnă că un Stat ar trebui să ia măsuri pentru a împiedica terții să încalce acest drept
  • Obligația de a îndeplini înseamnă că un Stat ar trebui să asiste indivizii să se bucure de acest drept

De asemenea, este de datoria Statului să se asigure că sunt respectate cele patru cerințe cheie:

Disponibilitate

Instituțiile de învățământ trebuie să fie disponibile tuturor în cantitate suficientă. Aceasta include și lucruri practice, cum ar fi clădirile în care să fie amplasate instituțiile de învățământ, personalul didactic și materialele, bibliotecile etc.

Accesibilitate

Statul ar trebui să elimine eventualele bariere în accesul la educație. Educația trebuie să fie accesibilă din punct de vedere fizic (să fie la îndemână sigură) și accesibilă din punct de vedere economic (la prețuri accesibile tuturor) și trebuie să fie accesibilă tuturor fără discriminare. Statul trebuie să asigure accesul la educație pentru toți copiii din intervalul de vârstă al învățământului obligatoriu și să se asigure că acesta este gratuit (aceasta nu include învățământul secundar și superior).

Acceptabilitate

Părinții trebuie să poată alege educația pentru copiii lor fără amestecul Statului în acest proces. Forma și conținutul educației trebuie să fie acceptabile: relevante, adecvate din punct de vedere cultural și de bună calitate.
 
Adaptabilitate

Educația trebuie să fie flexibilă și adaptabilă în sensul larg al cuvântului. Societatea se schimbă, la fel și normele, credințele și tradițiile – educația ar trebui să fie în concordanță cu aceste schimbări.

Recunoașterea internațională a acestui drept

Declarația Universală a Drepturilor Omului este prima listă cuprinzătoare a drepturilor omului adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1948. Deja, la acel moment, comunitatea internațională recunoștea că educația este un drept al omului – Articolul 26 alin. (2) din Declarație prevede :

„Educaţia trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului pentru drepturile omului şi pentru libertăţile fundamentale. Ea trebuie să stimuleze înţelegerea, toleranţa şi prietenia între toate popoarele şi între toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizatei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.”

Comitetul pentru Drepturile Economice, Sociale și Culturale a subliniat, de asemenea, natura duală a acestui drept:

„Educația este atât un drept al omului în sine, cât și un mijloc indispensabil de realizare a altor drepturi ale omului. […] Din ce în ce mai mult, educația este recunoscută drept una dintre cele mai bune investiții financiare pe care Statele le pot face.”

În context

Jurisprudență

Ultima actualizare 05/03/2024