Dreptul la educație

Ce este dreptul la educație?

Dreptul la educație asigură accesul oricărei persoane la educație. Astfel, educația este recunoscută ca o parte importantă a personalității și dezvoltării umane. Acest drept permite părinților să aleagă tipul de educație pentru copiii lor în conformitate cu preferințele lor culturale, religioase, morale și de altă natură. De asemenea, acordă persoanelor sau persoanelor juridice dreptul de a-și crea propriile instituții de învățământ.

Cine asigură acest drept?

Statul este principalul garant al drepturilor omului. Există trei niveluri de obligații:

Obligația de a respecta înseamnă că un Stat nu trebuie să restrângă acest drept, evitând măsurile care l-ar putea împiedica
Obligația de a proteja înseamnă că un Stat ar trebui să ia măsuri pentru a împiedica terții să încalce acest drept
Obligația de a îndeplini înseamnă că un Stat ar trebui să asiste indivizii să se bucure de acest drept

De asemenea, este de datoria Statului să se asigure că sunt respectate cele patru cerințe cheie:

Disponibilitate

Instituțiile de învățământ trebuie să fie disponibile tuturor în cantitate suficientă. Aceasta include și lucruri practice, cum ar fi clădirile în care să fie amplasate instituțiile de învățământ, personalul didactic și materialele, bibliotecile etc.

Accesibilitate

Statul ar trebui să elimine eventualele bariere în accesul la educație. Educația trebuie să fie accesibilă din punct de vedere fizic (să fie la îndemână sigură) și accesibilă din punct de vedere economic (la prețuri accesibile tuturor) și trebuie să fie accesibilă tuturor fără discriminare. Statul trebuie să asigure accesul la educație pentru toți copiii din intervalul de vârstă al învățământului obligatoriu și să se asigure că acesta este gratuit (aceasta nu include învățământul secundar și superior).

Acceptabilitate

Părinții trebuie să poată alege educația pentru copiii lor fără amestecul Statului în acest proces. Forma și conținutul educației trebuie să fie acceptabile: relevante, adecvate din punct de vedere cultural și de bună calitate.

Adaptabilitate

Educația trebuie să fie flexibilă și adaptabilă în sensul larg al cuvântului. Societatea se schimbă, la fel și normele, credințele și tradițiile – educația ar trebui să fie în concordanță cu aceste schimbări.

Recunoașterea internațională a acestui drept

Declarația Universală a Drepturilor Omului este prima listă cuprinzătoare a drepturilor omului adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1948. Deja, la acel moment, comunitatea internațională recunoștea că educația este un drept al omului – Articolul 26 alin. (2) din Declarație prevede :

„Educaţia trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului pentru drepturile omului şi pentru libertăţile fundamentale. Ea trebuie să stimuleze înţelegerea, toleranţa şi prietenia între toate popoarele şi între toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizatei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.”

Comitetul pentru Drepturile Economice, Sociale și Culturale a subliniat, de asemenea, natura duală a acestui drept:

„Educația este atât un drept al omului în sine, cât și un mijloc indispensabil de realizare a altor drepturi ale omului. […] Din ce în ce mai mult, educația este recunoscută drept una dintre cele mai bune investiții financiare pe care Statele le pot face.”

În context

Jurisprudență

Articolul 13

1. Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la educație. Ele sunt de acord că educația trebuie să urmărească deplina dezvoltare a personalității umane și a simțului demnității sale și să întărească respectarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Pe lângă aceasta, ele sunt de acord că prin educație orice persoană trebuie să devină capabilă de a juca un rol util într-o societate liberă, că educația trebuie să favorizeze înțelegerea, toleranța și prietenia între toate națiunile și toate grupurile rasiale, etnice sau religioase și să încurajeze dezvoltarea activităților Națiunilor Unite pentru menținerea păcii.

2. Statele părți la prezentul Pact recunosc că în vederea asigurării deplinei exercitări a acestui drept:

a) învățământul primar trebuie să fie obligatoriu și accesibil tuturor în mod gratuit;

b) învățământul secundar, sub diferitele sale forme, inclusiv învățământul secundar tehnic si profesional, trebuie să fie generalizat și să devină accesibil tuturor prin toate mijloacele potrivite și în special prin instaurarea în mod progresiv a gratuității lui;

c) învățământul superior trebuie să devină accesibil tuturor în deplină egalitate, în funcție de capacitatea fiecăruia, prin toate mijloacele potrivite și în special prin introducerea treptată a gratuității;

d) educația de bază trebuie încurajată sau intensificată cât mai mult posibil, pentru persoanele care nu au primit-o pană la capăt;

e) trebuie să se urmărească activ dezvoltarea unei rețele școlare la toate nivelurile, să se stabilească un sistem adecvat de burse și să se amelioreze în mod activ condițiile materiale ale personalului didactic.

3. Statele părți la prezentul Pact se angajează să respecte libertatea părinților și, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de a alege pentru copiii lor instituții de învățământ altele decât cele ale autorităților publice, dar conforme cu normele minimale pe care le poate prescrie sau aproba statul în materie de educație și de a asigura educația religioasă și morală a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri.
Nici o dispoziție din prezentul articol nu trebuie interpretată ca aducând atingere libertății indivizilor și persoanelor juridice de a înființa și de a conduce instituții de învățământ cu condiția ca principiile enunțate în paragraful l al prezentului articol să fie respectate, iar educația dată în aceste instituții să fie conformă cu normele minimale pe care le poate prescrie statul.

Articolul 14

Orice stat parte la prezentul Pact care în momentul în care devine parte nu a putut încă asigura în teritoriul său metropolitan sau în teritoriile aliate sub jurisdicția sa obligativitatea și gratuitatea învățământului primar, se angajează să stabilească și să adopte, într-un termen de doi ani, un plan detaliat de măsuri necesare pentru a realiza treptat, într-un număr rezonabil de ani, fixat prin acest plan, deplina aplicare a principiului învățământului primar obligatoriu și gratuit pentru toți.

Citiți documentul

Articolul 28

1. Statele părți recunosc dreptul copilului la educație și, în vederea asigurării exercitării acestui drept în mod progresiv și pe baza egalității de șanse, vor urmări în special:

a) să facă învățământul primar obligatoriu și gratuit pentru toți;

b) să încurajeze diferite forme de învățământ secundar, atât general cât şi profesional, să le facă deschise și accesibile oricărui copil și să ia măsuri corespunzătoare, cum sunt instituirea gratuității învățământului și acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie;

c) să asigure tuturor accesul la învățământul superior, în funcție de capacitățile fiecăruia, prin toate mijloacele adecvate;

d) să facă deschise și accesibile tuturor copiilor informarea și orientarea școlară și profesională;

e) să ia măsuri pentru a încuraja frecventarea școlii cu regularitate și reducerea ratei de abandonare a școlii.

2. Statele părți vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura aplicarea disciplinei școlare într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca ființă umană şi în conformitate cu prezenta Convenție.

3. Statele părți vor promova și încuraja cooperarea internațională în domeniul educației, mai ales cu scopul de a contribui la eliminarea ignoranței și a analfabetismului în lume și de a facilita accesul la cunoștințe științifice și tehnice și la metode de învățământ moderne, în această privință se va tine în special seama de necesitățile țărilor în curs de dezvoltare.

Articolul 29

1. Statele părți sunt de acord că educația copilului trebuie să urmărească:

a) dezvoltarea personalității copilului, a aptitudinilor și capacităților sale mentale și fizice la nivelul potențialului lor maxim;

b) dezvoltarea respectului pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului, precum și pentru principiile consacrate în Carta Națiunilor Unite;

c) dezvoltarea respectului față de părinții copilului, față de identitatea sa culturală, de limba proprie și valorile sale, precum și față de valorile naționale ale țării în care trăiește, ale țării din care eventual este originar și ale civilizațiilor diferite de a sa;

d) pregătirea copilului pentru a-și asuma responsabilitățile vieții într-o societate liberă, în spiritul înțelegerii, păcii, toleranței, egalității între sexe și prieteniei între toate popoarele și grupurile etnice, naționale si religioase și cu persoanele de origine autohtonă;

e) dezvoltarea respectului față de mediul natural.

2. Nici o dispoziție din prezentul articol sau din articolul 28 nu va fi interpretată de o manieră care să aducă atingere libertății persoanelor fizice sau juridice de a crea și dirija instituții de învățământ, cu condiția ca principiile enunțate în paragraful l din prezentul articol să fie respectate și ca educația în aceste instituții să fie conformă normelo

Citiți documentul

Ce este dreptul la educație?

Cine asigură acest drept?

Recunoașterea internațională a acestui drept

În context

Copiii și familia

Penitenciarele

Discriminare

Jurisprudență

Declarația Universală a Drepturilor OmuluiArticolul 26

Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, articolele Articolele 13-14

Convenția cu privire la Drepturile CopiluluiArticolul 28-29

Protocolul la Convenția Europeană a Drepturilor OmuluiArticolul 2