Discriminarea poate avea loc în mai multe moduri și în multe domenii ale vieții. Prin urmare, este important să învățați să recunoașteți situațiile care implică discriminare și să știți dacă aveți dreptul de a vă plânge despre acestea, precum și unde vă puteți adresa.
Discriminarea se produce atunci când o persoană este tratată inechitabil, fără o justificare obiectivă, ci pur și simplu din cauza a ceea cine este. Discriminarea se manifestă atunci când aptitudinile, capacitățile și caracteristicile proprii ale unei persoane nu sunt evaluate în mod individual, dar în schimb, sunt adoptate atitudini negative și sunt făcute presupuneri bazate pe stereotipuri în legătură cu trăsăturile personale ale unui individ, cum ar fi rasa, etnia, religia sau convingerile, sexul (genul), limba, orientarea sexuală, dizabilitatea, vârsta sau alt statut. Discriminarea poate lua diferite forme, se poate produce în diverse ramuri ale vieții și poate fi comisă cu sau fără intenție. Discriminarea are drept consecință excluderea și respingerea persoanelor, precum și negarea drepturilor lor.
Discriminarea și drepturile omului
Este dreptul dumneavoastră de a beneficia de drepturile omului în mod egal cu ceilalți fără nicio discriminare. Interdicția discriminării servește drept fundament tuturor drepturilor omului.
Diverse legi acordă nivele diferite de protecție împotriva discriminării.
În contextul drepturilor omului, dreptul la tratament egal și nediscriminare este protejat în două moduri. În unele legi, interzicerea discriminării nu figurează ca un drept autonom, ci se consacră în combinație cu alte drepturi și libertăți protejate de acele legi. De exemplu, autoritățile statului trebuie să vă respecte dreptul la viață privată și de familie, dreptul la un proces echitabil etc., fără nici o discriminare.
exemplu Această abordare poate fi văzută în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Articolul 14 din Convenție stabilește că drepturile prevăzute de Convenție sunt protejate fără nici o deosebire bazată pe vreun motiv anumit. Prin urmare, o plângere privind discriminarea conform Articolului 14 din Convenție poate fi depusă numai dacă are legătură cu violarea unui alt drept din Convenție.
În mod similar, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a adoptat o abordare comparabilă în interpretarea dreptului la un tratament egal prevăzut de articolul 16 al Constituției. Acest drept constituțional este considerat ca fiind accesoriu și care nu poate fi invocat decât în legătură cu protecția unui alt drept sau libertăți fundamentale prevăzută de Constituție.
În unele legi însă, interzicerea discriminării este un drept autonom, de sine stătător, care nu este legat de celelalte drepturi stabilite de lege. În aceste cazuri, interzicerea discriminării nu depinde de existența unui alt drept care a fost încălcat.
exemplu Articolul 6 al Legii privind asigurarea egalității statuează că orice formă de discriminare este interzisă. Ca atare, interzicerea discriminării este prevăzută în contextul acestei legi ca fiind un drept autonom, altfel spus, un drept material care poate fi aplicat în orice domeniu reglementat de Stat.
Obligațiile Statului
Interzicerea discriminării implică pentru Stat, atât obligații negative, cât și pozitive. O obligație negativă înseamnă că Statul, prin intermediul autorităților publice, nu trebuie să discrimineze. Acest lucru înseamnă că Statul trebuie să evite adoptarea de legi, politici și programe care sunt discriminatorii, iar autoritățile publice nu ar trebui să aplice legile și să implementeze politicile într-o manieră discriminatorie. De exemplu, Parlamentul nu poate adopta o lege care să prevadă că numai bărbații, dar nu și femeile, au dreptul să activeze în poliție. O agenție de stat nu poate refuza ajutorul de șomaj romilor sau musulmanilor.
Cu toate acestea, egalitatea nu poate fi atinsă doar prin obligația autorităților publice de a nu discrimina. Statul mai are și o obligație pozitivă de a se asigura că nu se produce o discriminare prin acțiunile persoanelor private. Republica Moldova a adoptat Legea privind asigurarea egalității, așa-numita „Lege anti-discriminare”, care are rolul de a preveni atât discriminarea din partea autorităților publice, cât a persoanelor fizice sau companiilor private. De exemplu, legea interzice discriminarea pe criterii de etnie în accesul la bunuri și servicii, cum ar fi spre exemplu accesul într-un club de noapte doar pentru moldoveni.
În anumite cazuri, autoritățile publice pot lua, de asemenea măsuri pentru a promova egalitatea în drepturi și pentru a elimina barierele care împiedică anumite grupuri de persoane (de exemplu, persoanele cu dizabilități) să își exercite drepturile în același mod ca și toți ceilalți. De exemplu, în Republica Moldova, un angajator are obligația de a acomoda un loc de muncă pentru a permite unei persoane cu dizabilități să își îndeplinească sarcinile postului, dar nu există obligații specifice privind adaptarea unui loc de muncă pentru persoanele fără dizabilități.
Despre această secțiune
În această secțiune, veți găsi informații despre criteriile de discriminare interzise. De asemenea, această secțiune vă va permite să identificați tipurile discriminării.