Toate persoanele dispun de drepturile omului.
Oricine, oricând
Aceste drepturi nu apar datorită naționalității, rasei, sexului, orientării sexuale sau averii. Uneori, oamenii cred că drepturile omului aparțin doar celor ce nu au făcut nimic rău și că alții nu le merită. Nu este adevărat. Uneori, anumite drepturi pot fi limitate, dar drepturile omului ca atare, nu pot fi luate nimănui.
exemplu Dacă ați comis o crimă și ajungeți la închisoare, libertatea dumneavoastră este restricționată, ceea ce face parte din pedeapsă. Dar, nu puteți fi brutalizat, înfometat sau insultat.
Concilierea drepturilor
Drepturile omului pot fi restricționate. Unele dintre drepturile și libertățile dumneavoastră pot fi restricționate pentru a proteja drepturile și libertățile altora și pentru binele mai larg al societății.
exemplu Dacă comiteți o crimă și răniți pe cineva, ca pedeapsă ați putea fi trimis la închisoare și să vă pierdeți libertatea. Există doar câteva drepturi care nu trebuie niciodată restricționate. Acestea sunt, de exemplu, interzicerea torturii, libertatea de sclavie și muncă forțată sau interdicția pedepselor în afara legii. Tortura, sclavia, servitutea și pedepsele în afara legii nu pot fi justificate în nicio circumstanță.
Restricțiile
Drepturile omului nu înseamnă că puteți face orice doriți. Cea mai bună manieră de a explica acest lucru este prin a spune că libertățile dumneavoastră se termină acolo unde încep drepturile altcuiva. Interesele și drepturile dumneavoastră trebuie conciliate cu cele ale altor persoane, fiind găsit un compromis.
exemplu Nu puteți organiza o manifestație în stradă și, făcând acest lucru, să blocați alți oameni în drumul lor spre serviciu. Nu înseamnă că nu puteți demonstra deloc sau că drepturile altora de a ajunge la muncă sunt mai importante. Cu toate acestea, în fiecare situație, interesele diferitor persoane trebuie evaluate și conciliate. Statul trebuie să ofere proceduri și să desemneze instituțiile care să se ocupe de acest lucru.