Ce este pedeapsa cu moartea?
Pedeapsa cu moartea (numită și pedeapsa capitală) este uciderea intenționată a unei persoane ca pedeapsă legală pentru o infracțiune comisă.
În țările în care pedeapsa cu moartea este legală, nu toate infracțiunile pot fi pedepsite folosind acest remediu. Numai cele mai grave infracțiuni (de exemplu, omor, viol agravat, abuz sexual asupra copiilor) pot fi supuse pedepsei cu moartea.
Spre abolirea pedepsei cu moartea
Pedeapsa cu moartea a fost o pedeapsă acceptabilă pentru mult timp: până în anii 1950, majoritatea țărilor din vestul Europei o aplicau. Odată cu extinderea regimului drepturilor omului și adoptarea de noi instrumente legale, mișcarea aboliționistă a câștigat putere în anii 1960 și încă persistă.
Valoarea vieții umane a fost reconsiderată în timpul secolului al XX-lea, mai ales din cauza a două războaie mondiale devastatoare. Rezultatul a fost codificarea dreptului la viață și interzicerea privării arbitrare de viață. Mai târziu, națiunile au făcut încă un pas înainte și au abolit pedeapsa cu moartea, considerând-o drept o pedeapsă inumană și crudă, care nu ar trebui impusă nici măcar pentru cele mai grave crime. Cu alte cuvinte, dacă există un drept la viață de care fiecare se bucură pur și simplu prin faptul că este o ființă umană, atunci pedeapsa cu moartea nu poate fi conciliată cu aceasta.
Principalul argument în sprijinul abolirii este posibilitatea de eroare. Deoarece executarea este ireversibilă, standardul probei este foarte ridicat – ar trebui să existe încredere absolută, fără nicio umbră de îndoială, că persoana condamnată este vinovată. În realitate, reprezentarea juridică (apărarea) inadecvată, viciile de procedură sau lipsa datelor pot duce la erori în hotărâri. Instanțele pot reexamina cazurile în lumina noilor probe. Cu toate acestea, dacă o persoană a fost executată, nu există nicio modalitate de a restabili justiția, altfel decât recunoașterea greșelii. În astfel de cazuri, pedeapsa cu moartea intră în conflict cu dreptul la un proces echitabil.
Conform datelor Amnesty International, în 1977 pedeapsa cu moartea fusese abolită în 16 țări, în timp ce până la sfârșitul anului 2021 – în 108 țări.
În Moldova, ultimele execuții au avut loc în 1989. Pedeapsa cu moartea în timp de pace a fost abolită în 1995, dar, până în 2006, a fost menținută în Constituție pentru infracțiuni pe timp de război sau în timpul unei amenințări inevitabile de război.
notă 10 octombrie este Ziua Mondială împotriva pedepsei cu moartea
Recunoașterea internațională a acestei interdicții
Convenția Europeană a Drepturilor Omului are două Protocoale legate de pedeapsa cu moartea: Protocolul nr. 6 și Protocolul nr. 13.
Protocolul nr. 6 interzice pedeapsa cu moartea, dar lasă posibilitatea impunerii ei în timp de război. Protocolul nr. 13 interzice pedeapsa cu moartea în toate împrejurările, precizând în Preambul:
[…] abolirea pedepsei cu moartea este esențială pentru apărarea acestui drept [la viață] și pentru deplina recunoaștere a demnității înnăscute a tuturor fiinţelor umane
Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, pe de altă parte, nu conține o interzicere strictă a pedepsei cu moartea pentru adulți, precizând că:
[în] țările in care pedeapsa cu moartea nu a fost abolită, o sentință de condamnare la moarte nu va putea fi pronunțată decât pentru crimele cele mai grave, în conformitate cu legislația in vigoare în momentul în care crima a fost comisă [...]