Unele drepturi ale omului sunt absolute. Aceasta înseamnă că statele nu pot restrânge aceste drepturi sau deroga de la ele în niciun fel, indifirent de motiv.
Majoritatea drepturilor omului pot fi restrânse pentru a proteja interese publice importante, cum ar fi siguranța publică sau drepturile altor persoane. Cu toate acestea, există unele drepturi care nu pot fi niciodată restrânse sub nicio circumstanță, indifirent de motiv. Aceste drepturi se numesc drepturi absolute. Natura absolută a acestor drepturi înseamnă că ele nu pot fi restrânse nici măcar în timp de război sau alte situații de urgență.
Drepturile absolute sunt în general considerate a fi:
- interzicerea torturii
- interzicerea tratamentelor inumane şi degradante
- interzicerea sclaviei
- interzicerea legilor penale retroactive (nicio pedeapsă fără lege)
Uneori, drepturile care nu pot fi restrânse din cauza naturii lor sunt considerate și absolute. De exemplu, aspectul intern al libertății de gândire, conștiință și religie – ceea ce gândești sau crezi în interior – nu poate fi restrâns sau modificat de către stat. Prin urmare, prin natura sa internă, un astfel de drept nu poate fi restrâns și este considerat absolut.
Articolul 54 din Constituție enumeră cazurile în care drepturile pot fi restrânse din mai multe motive. Constituția prevede, de asemenea, în mod direct, posibilitatea restrângerii anumitor drepturi, de exemplu, temeiurile perchezițiilor la domiciliu care interferează cu dreptul la inviolabilitatea domiciliului, dar nu prevede o astfel de posibilitate pentru alte drepturi. Aceasta ar presupune la prima vedere că unele drepturi (accesul liber la justiție, prezumția de nevinovăție, lipsa efectului retroactiv al legii, dreptul fiecărei persoane de a-i fi recunoscute drepturile și obligațiunile sale, dreptul la viață și la integritate fizică și psihică) nu pot fi restrânse.
De asemenea, articolul 4 din Constituție stabilește că dispozițiile constituționale privind drepturile şi libertățile omului se interpretează şi se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale. Prin urmare, drepturile care sunt în general considerate absolute în dreptul internațional și în instrumentele privind drepturile omului la care Moldova a aderat sunt considerate absolute și în Moldova (acesta fiind cazul interzicerii sclaviei și a muncii forțate).
Drepturi absolute și drepturi inderogabile
Unele drepturi sunt numite și drepturi inderogabile. Aceste drepturi includ toate drepturile absolute, dar cercul lor este mai larg, deoarece include și drepturile care pot fi restrânse în mod legal. Natura inderogabilă a drepturilor înseamnă că statele nu pot declara nicio scutire de la respectarea acestora în perioadele de urgență și trebuie să respecte aceleași garanții, indiferent dacă există sau nu o situație de urgență.
exemplu Dreptul la viață este un drept care nu poate fi derogat în majoritatea instrumentelor privind drepturile omului. Aceasta nu înseamnă că statul nu poate folosi în mod legitim forța letală sau lipsi de viață pe cineva în circumstanțe strict reglementate, de exemplu, atunci când protejează viața unei alte persoane sau prin faptul că o persoană este victimă legitimă în timpul războiului. Caracterul inderogabil al dreptului la viață înseamnă că acesta se aplică întotdeauna în același mod, chiar și în situații de urgență, iar statul trebuie să respecte limitele stricte ale legii care reglementează situațiile în care luarea vieții este legală.
Citiți mai multe despre derogare în situații de urgență.