Numai urgențele publice foarte grave, în care sunt amenințate siguranța fizică a populației, independența politică, integritatea teritorială sau existența și funcționarea instituțiilor statului care sunt esențiale pentru garantarea dreptului în cauză, pot justifica derogarea de la drepturile omului.
Guvernul poate notifica despre intenția de a deroga de la unele drepturi ale omului doar în circumstanțe extrem de excepționale care sunt suficient de grave pentru a „amenința viața națiunii”. Aceasta înseamnă în esență o situație de criză sau de urgență care afectează întreaga populație și reprezintă o amenințare la adresa vieții organizate a societății în cadrul statului. Este vorba, în general, despre situații foarte grave în care sunt amenințate siguranța fizică a populației, independența politică, integritatea teritorială sau existența și funcționarea instituțiilor statului care sunt esențiale pentru garantarea dreptului în cauză.
exemplu Războiul cu un alt stat amenință integritatea teritorială, independența politică și siguranța fizică a populației unui stat. Războiul cu un alt stat pe teritoriul statului dumneavoastră este recunoscut ca un tip de urgență în care unele obligații privind drepturile omului pot fi derogate.
Urgența trebuie să se producă cu adevărat sau să fie iminentă. Aceasta înseamnă că statele nu trebuie să aștepte ca situația de urgență, cum ar fi un atac terorist sau o catastrofă ecologică să aibă loc pentru a începe să ia măsuri în răspuns, dar trebuie să fie suficient de clar că pericolul este iminent sau consecințele lui vor fi mult mai rele, dacă nu se iau măsuri.
Situația de urgență nu trebuie neapărat răspândită pe întreg teritoriul unui stat - o criză care privește doar o anumită regiune a statului poate echivala cu o urgență publică care amenință „viața națiunii”. Însă, aceste situații de urgență trebuie să fie atât de excepționale încât restrângerile privind drepturile omului, care sunt permise în mod normal, nu sunt în mod clar suficiente pentru a înlătura amenințarea la adresa siguranței și securității publice.
exemplu O amenințare teroristă gravă într-o regiune a unui stat poate justifica o derogare de la drepturile omului. În acest caz, derogarea nu ar trebui să fie aplicată automat pe întreg teritoriul statului, cu excepția cazului în care există motive temeinic justificate pentru care aceasta este necesară pentru a face față unei crize regionale.
Tipurile de urgențe
Situațiile de urgență care pot justifica derogarea de la drepturile omului sunt:
- conflictul armat
- pandemia
- încercarea de răsturnare a guvernului
- amenințarea teroristă
- dezastrul natural major
Legea moldovenească definește următorii termeni:
- stare de urgență - ansamblu de măsuri cu caracter politic, economic, social și de menținere a ordinii publice, care se instituie provizoriu în unele localități sau pe întreg teritoriul țării în caz de iminență a declanșării sau declanșare a unor situații excepționale cu caracter natural, tehnogen sau biologico-social și a unui pericol pentru securitatea națională sau ordinea constituțională
- stare de asediu - ansamblu de măsuri cu caracter politic, militar, economic și social, care se instituie în unele localități sau pe întreg teritoriul țării în scopul ridicării capacității de luptă a trupelor și a nivelului de pregătire a populației, economiei și teritoriului respectiv în iminența unei agresiuni armate
- stare de război - regim instituit pe întreg teritoriul țării în cazul notificării declarației de război sau al unei agresiuni armate împotriva Republicii Moldova, în scopul apărării suveranității, independenței, unității, integrității teritoriale și ordinii constituționale.
În caz de necesitate, poate fi introdusă și mobilizarea - activitatea complexă desfășurată pe plan politic, economic, administrativ și militar în scopul asigurării cu resurse umane și tehnico-materiale necesare apărării țării și trecerii statului de la starea de pace la starea de război.
În timpul stării de urgență, în funcție de situație, pot fi luate diferite măsuri, de exemplu:
- evacuarea provizorie a cetățenilor
- instituirea unui regim special de intrare și ieșire din țară
- introducerea regimului de carantină și luarea altor măsuri sanitaro-antiepidemice obligatorii
- stabilirea unui regim special de lucru pentru agenți economici și instituții publice
- modificarea procedurii de numire în funcții și de destituire a conducătorilor agenților economici și ai instituțiilor publice
- introducerea unor reguli speciale de utilizare a mijloacelor de telecomunicații
Alte măsuri pe lângă cele de mai sus, care pot fi luate în timpul stării de asediu sau de război, sunt prevăzute la articolele 42 și 59 din Legea privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război.
Aflați mai multe: