Restrângerile individuale sunt adoptate în situații care permit aprecierea individuală dacă este necesară o restrângere și în ce măsură este necesară într-o anumită situație. Restrângerile individuale sunt mai nuanțate și permit alegerea măsurilor restrictive, ținând cont de nevoile fiecărei situații și persoane.
Deciziile individuale
Atunci când o autoritate de stat sau un oficial restrânge drepturile omului, cel mai probabil va trebui să emită o decizie scrisă. În majoritatea cazurilor în care legea permite autorităților de stat să restrângă drepturile omului, le acordă și o anumită discreție pentru a efectua o apreciere individuală. Scopul acestei evaluări este de a determina dacă drepturile omului trebuie restrânse în genere și, dacă da, ce restrângeri anume sunt necesare și justificate în situația specifică.
Toate deciziile care restrâng drepturile omului trebuie să fie motivate în mod corespunzător. Dacă aceste decizii sunt atacate în instanță, hotărârile judecătorești de asemenea, trebuie să conțină motivele pe care se întemeiază.
Acțiunile oficialilor de stat
Statul poate restrânge drepturile omului și prin acțiunile oficialilor de stat. În aceste cazuri, de obicei nu există decizii scrise emise, însăși acțiunile funcționarilor publici acționând ca măsuri care restrâng drepturile omului. „Acțiunile” în acest context pot include și o lipsă de acțiune în cazul în care statul are obligația de a face acest lucru.
Aflați mai multe: