Toate restrângerile drepturilor omului trebuie să fie bazate pe lege. Aceasta înseamnă că oficialii de stat pot lua decizii individuale de a restrânge drepturile omului numai dacă acest lucru este permis de lege. De obicei, legea va stabili, de asemenea, măsura în care drepturile omului pot fi restrânse și nivelul de discreție pe care îl au oficialii de stat pentru a lua această decizie.
Cu toate acestea, unele legi nu lasă spațiu pentru o decizie individuală și prevăd în mod direct restrângerile care urmează a fi aplicate în toate cazurile. Acestea se numesc măsuri generale sau restrângeri ale drepturilor omului care sunt incluse direct în lege. Ele se aplică în același mod în toate cazurile care intră sub incidența legii, fără nicio apreciere individuală.
Aceste restrângeri pot avea o varietate de forme. În multe cazuri, ele nu neagă în totalitate exercitarea drepturilor omului, ci determină modul sau condițiile în care pot fi exercitate anumite aspecte ale drepturilor. Astfel de restrângeri pot include termenele limită (de prescripție) pentru depunerea actelor judiciare, declarațiilor fiscale sau altor documente, condiții de acces la anumite profesii, limite de vârstă pentru eligibilitatea de a vota sau de a fi ales și alte restrângeri similare.
exemplu Dreptul de a alege liber o profesie poate fi restrâns de cerința de a obține anumite studii sau de a fi autorizat. În Moldova, polițiștii, avocații, judecătorii, medicii, piloții de aeronave și alți profesioniști trebuie să obțină studii superioare și/sau, în unele cazuri, o licență specială pentru a practica activitatea profesională. Asemenea licență ar putea necesita chiar și reînnoire periodică.
Chiar dacă o restrângere este stabilită prin lege și nu oferă spațiu pentru o apreciere individuală, aceasta trebuie totuși să fie necesară și proporțională. Aceasta înseamnă că atunci când se adoptă o restrângere prin lege, toate elementele testului de restrângere a drepturilor fundamentale, inclusiv scopul legitim, măsurile alternative și proporționalitatea, trebuie evaluate cu atenție.
Întrucât restrângerile impuse de lege nu sunt flexibile și, de obicei, se aplică tuturor în același mod, legiuitorul trebuie să acorde o atenție deosebită oricărei discriminări sau tratament inegal care ar putea rezulta din aplicarea în aceeași manieră a legii în privința unor persoane diferite. Acest lucru poate însemna că legiuitorul va trebui să prevadă excepții de la regula generală în unele situații.
exemplu În Moldova, depunerea unei cereri de chemare în judecată în cauze civile este de obicei supusă plății unei taxe de stat. Însă legislatorul trebuie să prevadă mecanisme care să permită persoanelor în situații social-economice defavorizate, care nu își permit taxa, să poată accesa la instanța de judecată. Astfel, legea prevede în mod direct unele cazuri de scutire de la plata taxei de stat. De asemenea, în funcție de situația materială, instanța poate scuti persoana de la plata taxei de stat, parțial sau integral, precum și a amâna sau eșalona plata acesteia.
Aflați mai multe despre testul restrângerilor drepturilor omului.
În unele cazuri, legile sunt formulate ca interdicții generale privind exercitarea unor aspecte ale drepturilor omului. Acestea sunt uneori denumite și interdicții absolute privind exercitarea unor drepturi specifice ale omului.
exemplu În Republica Moldova, Codul Muncii stabilește că nu sunt admise în profesie persoanele private de dreptul de a exercita activitatea pedagogică (didactică) prin hotărâre judecătorească sau din motive medicale, precum și persoanele cu antecedente penale pentru anumite infracțiuni. Lista motivelor medicale și a infracțiunilor care nu permit practicarea activității pedagogice (didactice) ar trebui stabilită prin lege.
Se poate considera că o interdicție este absolută dacă:
- se adresează tuturor persoanelor aparținând unui anumit grup, adică nu prevede o apreciere individuală și, prin urmare, nu prevede excepții
- nu are o dată de expirare și se aplică pe tot parcursul vieții unei persoane.
În astfel de cazuri, principiile statului de drept și respectării drepturilor omului impun legiuitorului o responsabilitate specială de a efectua o evaluare amănunțită a necesității și proporționalității interzicerii absolute. În special, respectarea drepturilor omului impune legiuitorului:
- să justifice în mod corespunzător necesitatea unei restrângeri absolute (scop legitim)
- să evalueze temeinic esența restrângerii absolute și consecințele aplicării acesteia
- să justifice în mod corespunzător de ce prevederea unor excepții sau a posibilității de apreciere individuală nu ar permite protejarea scopului legitim într-un mod la fel de eficient.
În cazul în care restrângerile drepturilor omului, în special interdicțiile absolute, sunt stabilite prin lege, legiuitorul are responsabilitatea specială de a efectua o evaluare a proporționalității în procesul legislativ. Acest lucru este valabil indiferent dacă „legea” este adoptată de Parlament sau Guvern, sau de orice altă instituție a statului abilitată să adopte reguli generale obligatorii.
Acolo unde în procesul de implementare nu există posibilitate de a atenua restrângerile sau de a le adapta la circumstanțele individuale ale unei persoane, procesul legislativ trebuie să reflecte o evaluare aprofundată a proporționalității, care să includă toate aspectele unui test privind restrângerile drepturilor omului. O astfel de evaluare trebuie să fie deosebit de amănunțită atunci când restrângerile sunt absolute sau când se referă la o chestiune extrem de controversată care are impact asupra aspectelor importante ale drepturilor omului.
exemplu La evaluarea legilor care interzic anumită îmbrăcăminte religioase sau legilor care privează grupuri de persoane, cum ar fi deținuții, de dreptul la vot, curțile internaționale și constituționale acordă o atenție deosebită istoriei legislative și calității evaluării drepturilor omului în cadrul procesului legislativ. Prin urmare, legiuitorul trebuie să facă o analiză amănunțită și aprofundată a restricțiilor, a necesității acestora și a modului în care acestea vor afecta diferite persoane.
Orice persoană ale cărei drepturi ale omului au fost restrânse are dreptul de a contesta legalitatea și validitatea acelei restrângeri. Acest drept este cunoscut sub numele de dreptul la un remediu efectiv.
Acest drept garantează oricărei persoane care consideră că drepturile omului i-au fost restrânse în mod nejustificat, accesul la o instanță sau un alt organ independent care poate examina toate aspectele plângerii și poate oferi un remediu preventiv sau cel puțin despăgubiri dacă drepturile au fost deja încălcate.
exemplu Dacă Casa Națională de Asigurări Sociale a refuzat să plătească indemnizația pentru concediul medical, puteți ataca această decizie în instanța de contencios administrativ.
Aflați mai multe despre procedurile de contencios administrativ.
Dreptul la un remediu efectiv se aplică și restrângerilor legislative, inclusiv interdicțiilor absolute privind exercitarea drepturilor omului. În Republica Moldova, un asemenea remediu poate fi solicitat la Curtea Constituțională, care examinează compatibilitatea legilor cu Constituția și drepturile omului.
Aflați mai multe despre remediul efectiv și Curtea Constituțională a Republicii Moldova.