Pentru ca restrângerile privind drepturile omului să fie legale, acestea trebuie să fie necesare. Aceasta înseamnă în primul rând că drepturile omului pot fi restrânse doar din motive importante. Astfel de motive se numesc scopuri legitime.
Motivele care justifică ingerința în drepturile omului sunt de obicei interese publice importante, cum ar fi siguranța și bunăstarea publică, sănătatea și moralitatea publică, protecția securității naționale sau guvernarea democratică și protecția drepturilor și intereselor altor persoane.
În Republica Moldova, articolul 54 din Constituție prevede că exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției.
exemplu Curtea Constituțională a Republicii Moldova a declarat neconstituțională prevederea legală care interzicea folosirea de către partidele politice a simbolurilor regimului comunist totalitar (secera și ciocanul) și orice suport cu aceste simboluri. Curtea a menționat că, după căderea regimului comunist de mai bine de 20 de ani în urmă, invocarea unui pericol viitor, legat de atrocitățile unui regim totalitar anterior, ca măsură preventivă de protejare a democrației, nu poate fi văzută ca o „necesitate socială presantă”.
Tratatele internaționale privind drepturile omului menționează de obicei interesele publice care pot justifica restrângerea unor drepturi.
exemplu Articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează libertatea de exprimare. Totodată, se stabilește că aceasta poate face obiectul unor restrângeri sau pedepse prevăzute de lege și care sunt necesare într-o societate democratică, în interesul securității naționale, integrității teritoriale sau siguranței publice, pentru apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, pentru protecția sănătății sau moralității, reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru menținerea autorității și imparțialității puterii judecătoreşti.
Dacă un articol însă nu menționează scopuri legitime, aceasta nu înseamnă că anumite aspecte ale unui drept nu pot fi încă restrânse.
exemplu Dreptul la un proces echitabil în tratatele internaționale privind drepturile omului, de obicei, nu menționează exhaustiv scopurile legitime care justifică restrângerile acestuia. Cu toate acestea, anumite măsuri, cum ar fi termenele de prescripție pentru adresare în instanță sau limitele privind publicitatea audierilor, pot fi totuși adoptate pentru a asigura eficacitatea procedurilor judiciare sau pentru a proteja drepturile victimelor.
Drepturile absolute nu pot fi niciodată restrânse, chiar dacă există interese publice de protejat. Niciun motiv, chiar și situația de urgență, nu poate justifica restrângerea drepturilor absolute.
Aflați mai multe despre drepturile absolute.
Sarcina probării
Sarcina justificării și enunțării scopurilor legitime pentru orice restrângeri ale drepturilor omului îi revine statului. În cazul în care restrângerile privind drepturile omului sunt incluse în lege prin măsuri generale, legiuitorul are obligația de a evalua necesitatea restrângerilor, inclusiv scopurile legitime. În cazul în care se ia o decizie individuală, motivele restrângerilor trebuie reflectate în mod corespunzător în decizie.
Aflați mai multe despre măsurile generale și restrângerile individuale.