Ce presupune datoria de a proteja dreptul la viață și cum să evaluăm dacă a existat o violare?
Fiecare are dreptul la viață. Aceasta înseamnă că agenții statului nu trebuie doar să evite lipsirea de viață fără necesitate, ci trebuie să o și protejeze activ și să investigheze orice caz de moarte nefirească.
Aceasta înseamnă că:
- agenții statului pot folosi forța letală doar cu foarte puține ocazii, care trebuie să fie excepționale și numai atunci când este absolut necesară
- în cazurile în care agenții statului sunt conștienți că viața cuiva este sau poate fi în pericol, ei au datoria de a face tot posibilul în mod rezonabil pentru a o proteja
- dacă cineva a fost lipsit de viață, statul are datoria să investigheze faptul dat
Aflați mai multe despre:
Principiile generale
În general, agenții statului, cum ar fi poliția, inclusiv poliția de frontieră sau ofițerii sistemului penitenciar, nu sunt îndreptățiți în a folosi forța letală în timp ce își îndeplinesc sarcinile zilnice. Cu toate acestea, în unele cazuri excepționale, aceștia pot fi impuși să folosească forța letală pentru a preveni un rău și mai mare. Agenților statului li se poate permite să folosească forța letală, în aceste situații particulare, dar fără a se limita la ele:
- pentru a apăra o altă persoană de violența ilegală
- pentru a efectua o arestare legală
- pentru a preveni evadarea unei persoane deținute legal
- pentru a curma o revoltă sau o insurecție
exemplu Un gardian de penitenciar poate folosi o armă împotriva cuiva care încearcă să evadeze din închisoare și poate pune în pericol alte persoane. Cu toate acestea, un gardian al închisorii nu are voie să folosească arma împotriva cuiva care refuză să fie transferat într-o altă locație, dar nu pune în pericol viața sau sănătatea nimănui altcuiva.
important Omorul intenționat al unei persoane este interzis.
Procedura de folosire a forței letale trebuie să fie prevăzută de legislația națională, iar agenții statului trebuie să respecte cu strictețe aceste reguli.
Criteriile pentru apreciere
Forța letală poate fi folosită numai atunci când este absolut necesară și trebuie să fie strict proporțională cu pericolul pe care îl prezintă persoana! Dacă folosirea forței a dus la moartea cuiva, statul va trebui să dovedească că:
- a existat unul dintre scopurile legitime menționate anterior
- nu existau alte mijloace eficiente de rezolvare a situației și
- utilizarea forței letale a fost proporțională cu infracțiunea care se săvârșea și cu nivelul de pericol pe care îl prezenta persoana (de exemplu, că arma nu a fost folosită doar pentru a împiedica pe cineva să înceapă o luptă cu pumnii cu o altă persoană sau ca persoana care a încercat să evadeze din arest legal ar fi cauzat un prejudiciu grav altcuiva)
Statul poate fi considerat responsabil, indiferent dacă agenții săi au cauzat moartea cuiva direct sau indirect și dacă au intenționat ori nu să ucidă acea persoană. Prin urmare, forța letală trebuie utilizată întotdeauna cu atenție și urmând o planificare adecvată, acolo unde este posibil, ținând cont de riscurile pentru orice trecător sau terț potențial implicat.
Dacă agenții statului nu au respectat aceste reguli atunci când au folosit forța letală și acest lucru a dus la moartea cuiva, dreptul la viață va fi cel mai probabil încălcat.
Acolo unde autoritățile statului cunosc sau ar trebui să știe că viața cuiva este în pericol real și imediat, ele trebuie să ia toate măsurile necesare și rezonabile pentru a evita acest risc.
exemplu Poliția sau ofițerii penitenciarului trebuie să scoată un deținut din celulă dacă alți colegi de celulă l-au atacat sau au exprimat amenințări reale cu moartea la adresa acestuia.
O atenție deosebită trebuie acordată persoanelor aflate în custodia statului, cum ar fi deținuții sau prizonierii, deoarece statul va trebui să ofere o explicație în cazul morții acestora.
exemplu Dacă un deținut este grav rănit sau dă semne de sinucidere, dar nu primește asistență medicală sau de specialitate și moare în consecință, cel mai probabil va fi o încălcare a obligației statului de a proteja viața.
Cu toate acestea, datoria de a proteja viața nu înseamnă că autoritățile trebuie să întreprindă acțiuni care nu pot fi așteptate în mod rezonabil sau să facă ceea ce este imposibil pentru a preveni pierderea vieții.
Procuratura are obligația de a investiga în mod corespunzător orice cazuri în care un membru al familiei sau o rudă apropiată a murit în detenție sau în penitenciar. Deși statul poate chiar să nu fie direct responsabil pentru deces în aceste situații, oricum trebuie să investigheze în mod corespunzător ceea ce s-a întâmplat și să afle dacă cineva este responsabil pentru moartea membrului familiei sau a rudei dumneavoastră.
Investigația trebuie începută prompt, și trebuie să fie independentă, amănunțită și eficientă.
Dacă statul nu reușește să investigheze decesul unui membru al familiei sau al rudei dumneavoastră, indiferent dacă agenții săi au fost implicați sau nu în cauzarea morții, aceasta va fi considerată o încălcare a dreptului la viață.