Libertatea de întrunire înseamnă dreptul persoanelor de a se aduna în grupuri pentru a acționa într-un mod coordonat și cu un scop comun. Libertatea de asociere permite oricărei persoane să adere la un grup sau la o organizație pentru a urmări un scop comun.
Dreptul la întrunire pașnică permite oamenilor să aibă un cuvânt direct de spus cu privire la chestiuni de interes public, exprimându-și sprijinul sau dezacordul față de anumite propuneri sau stări de fapt. Acest drept este deosebit de important în situațiile în care contribuția societății civile lipsește – fie din cauza absenței unui cadru adecvat, fie din cauza incapacității de punere în aplicare a acestuia în practică. În plus, exercitarea dreptului la întruniri pașnice poate contribui la recunoașterea altor drepturi ale omului și la consolidarea statului de drept. Citiți mai multe despre libertatea de întrunire și de asociere în acest Ghid.
Care sunt limitările libertății de asociere și ale dreptului la întruniri pașnice?
Libertatea de asociere și dreptul la întruniri pașnice nu sunt absolute și pot fi supuse unor restrângeri. Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește trei condiții care trebuie îndeplinite pentru ca o restrângere să fie legală:
1. Restrângerea este prevăzută de lege: există o dispoziție în legislația națională care permite o astfel de restrângere
2. Restrângerea este necesară într-o societate democratică:
- în interesul securității naționale sau al siguranței publice
- pentru apărarea ordinii sau prevenirea infracțiunilor
- pentru protecția sănătății sau a moralității
- pentru protecția drepturilor și libertăților altor persoane
3. Restrângerea este proporțională (să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea scopului urmărit)