Există o linie fină între ceea ce poate și ceea ce nu poate fi considerat drept discurs de ură.
Discursul de ură vs. exprimările ofensatoare
Deși afirmațiile sau conținuturile jignitoare pot fi ușor de recunoscut, determinarea dacă acestea pot fi considerate discurs de ură poate fi dificilă.
Expresiile care sunt pur și simplu ofensatoare nu pot fi calificate în mod automat drept discurs de ură. Într-adevăr, libertatea de exprimare se aplică nu doar declarațiilor sau conținuturilor bine primite ori considerate inofensive sau neutre. Ea acoperă și pe cele care ofensează, șochează sau deranjează. De aceea, este important de distinge atent între discursul de ură și alte opinii sau exprimări insultătoare, nepopulare ori extreme.
exemplu O afirmație poate contrazice opinia majorității, poate fi considerată ofensatoare și poate părea motivată de ură, dar fără ca prin aceasta să instige în mod explicit la ură sau violență.
Principiile
Pentru a deosebi discursul de ură de dezbaterea publică legitimă, este necesar de a lua în considerare următoarele principii:
- conținutul exprimărilor în cauză;
- contextul în care acestea au fost exprimate;
- scopul urmărit de autorul exprimărilor;
- modul în care publicul a perceput aceste exprimări
Relatarea despre discursul de ură
În timp ce abordează subiecte legate de rasism sau transmit dezbateri publice, presa și mass-media pot prezenta în mod explicit exemple de discurs de ură. Totuși, simpla relatare despre chestiuni de interes public nu trebuie confundată cu susținerea sau aprobarea însuși a exprimărilor.
exemplu Un jurnalist poate publica un interviu cu o organizație de tineret rasistă, în cadrul căruia membrii organizației își exprimă deschis sloganurile sale rasiste. Jurnalistul și editorul nu pot fi trași la răspundere pentru acele slogane dacă s-au distanțat în mod clar de acele opinii și le-au publicat exclusiv pentru a informa publicul cu privire la rasism ca problemă socială actuală și intens dezbătută.