Ce este protecţia proprietăţii?
Proprietatea, în termeni simpli, este unul sau mai multe obiecte care aparțin unei persoane.
Protecția proprietății este o regulă care garantează că fiecare persoană are dreptul de a deține proprietate și nu poate fi lipsită de aceasta.
NOTĂ În conformitate cu această regulă, proprietatea nu se limitează doar la bunurile fizice: include și, de exemplu, acțiunile companiei, proprietatea intelectuală (cum ar fi mărcile comerciale) și beneficiile de securitate socială. Chiar și practica profesională a unei persoane (de exemplu, medicală sau juridică) în unele cazuri poate fi calificată drept „bun” pasibil de proprietate.
Poate fi oare justificată privarea de proprietate?
Da, acest drept nu este unul absolut. O persoană poate fi lipsită de proprietatea sa în interes public și în condițiile prevăzute de lege.
Interesele publice legitime includ:
- asigurarea unei mai mari echități sociale în sfera locuințelor
- adoptarea planurilor de dezvoltare urbană și amenajare a terenurilor
- prevenirea lipsei de adăpost în masă
- măsuri de combatere a traficului de droguri și a contrabandei
- prevenirea evaziunii fiscale
Aceasta nu este o listă închisă: faptul dacă interesul public este legitim urmează a se determina de la caz la caz.
Chiar dacă privarea de proprietate este făcută în interes public, ea trebuie să fie și proporțională – aceasta înseamnă că măsura trebuie să corespundă scopului și să nu depășească ceea ce este necesar pentru a-l atinge. În astfel de cazuri, Statul are în mod normal obligația de a plăti despăgubiri proprietarului afectat. Valoarea exactă a compensației este determinată de la caz la caz – aceasta nu va fi întotdeauna valoarea de piață completă a proprietății.
EXEMPLU În cauza Tre Traktörer Aktiebolag c. Suediei, autoritățile au retras licența de a servi bere, vin și diverse băuturi alcoolice de la reclamant (o companie care gestiona un restaurant) din cauza unei gestionări economice necorespunzătoare și a unei contabilități defectuoase. Curtea nu a constatat nicio încălcare a dreptului de proprietate deoarece, în speță, măsurile urmăreau un interes general – restrângerea consumului și abuzului de alcool.
Cine protejează acest drept?
Întrucât Statul este principalul garant al drepturilor omului, acesta trebuie să se asigure că protecţia proprietăţii este respectată.
Obligațiile Statului sunt duble: negative (obligații „de a nu face” ceva) și pozitive (obligații de „a face” ceva).
Obligația negativă cere Statului să nu admită ingerințe ilegale în exercitarea acestui drept.
Obligațiile pozitive includ stabilirea unor mecanisme legale care să permită respectarea drepturilor de proprietate și remedii adecvate în cazul încălcărilor.
Recunoașterea internațională a acestui drept
Dreptul de proprietate este strâns legat de libertatea personală. În timpul războaielor, victimele nu sunt private doar de viața lor, ci – în primul rând – de bunurile lor. Respectarea drepturilor omului consacră astfel și respectarea a ceea ce deține ființa umană.
Primul catalog cuprinzător al drepturilor omului – Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 – prevede la articolul 17 că:
1. Orice persoană are dreptul la proprietate atât singură cât şi în asociere cu alţii.
2. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Acest drept se regăsește și în Protocolul adiţional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și alte convenții internaționale.
NOTĂ Acest drept nu este recunoscut în mod expres în Pactul Internațional cu Privire la Drepturile Civile și Politice, și nici în Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale.