Ce se înţelege prin “religie” și “convingere”?
Este greu de definit strict religia: o astfel de definiție ar trebui să fie foarte largă și flexibilă pentru a include diferitele religii existente astăzi, dar nici prea largă pentru a nu-i extinde în „exces” sensul. Comitetul pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite a descris religia sau convingerile ca fiind
„convingeri teiste, non-teiste și ateiste, precum și dreptul de a nu profesa nicio religie sau credință”.
În termeni simpli, acest drept protejează convingerile oricui, atât de natură religioasă, cât și nereligioasă (cum ar fi ateismul și agnosticismul).
Libertatea de religie include nu doar dreptul de a avea o credință, ci și libertatea de a o manifesta, libertatea de a o adopta, de a schimba sau de a renunța la ea, precum și libertatea de orice constrângere în ceea ce privește propriile convingeri. Nicio persoană nu poate fi obligată să-și dezvăluie convingerile: libertatea de religie include și dreptul de a păstra aceste informații în privat. Libertatea conştiinţei este garantată de Constituția Republicii Moldova. Trebuie să se manifeste într-un spirit de toleranță și respect reciproc.
Există oare restrângeri aplicabile acestui drept?
Libertatea de religie și convingere nu este absolută și, prin urmare, poate fi supusă unor restricții.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede trei criterii, care trebuie îndeplinite pentru ca restrângerea să fie legală:
1. Restricția este prevăzută de lege: există o normă în dreptul național care permite o astfel de restricție
2. Restricția este necesară într-o societate democratică pentru:
- siguranţa publică
- protecţia ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice
- protecţia drepturilor şi a libertăţilor altora
3. Restricția este proporțională (nu mai mult decât este necesar pentru atingerea scopului urmărit)
Aceste criterii au fost, de asemenea, general acceptate și aplicate de alte instituții internaționale pentru drepturile omului și urmate de multe organisme naționale de aprobare a deciziilor.
Cine protejează acest drept?
Statul este principalul garant al drepturilor omului. Obligațiile sale sunt duble: negative (obligații „de a nu face” ceva) și pozitive (obligații de „a face” ceva).
Obligația negativă este de a se abține de la amestecul arbitrar în libertatea de religie și convingere. Obligația pozitivă este de a asigura protecția libertății de religie și convingere printr-un cadru de reglementare funcțional (legi naționale) și un sistem judiciar și de executare eficient (cum ar fi instanțe judecătorești funcționale). În Moldova, exercitarea dreptului la libertatea de conştiinţei, gîndirii şi religiei este reglementată prin lege
Recunoașterea internațională a acestui drept
Acest drept a fost formulat după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial când comunitatea internațională a decis să stabilească un standard comun pentru protejarea drepturilor fundamentale. În 1948, cu acest scop, a fost adoptată Declarația Universală a Drepturilor Omului. Articolul 18 prevede:
“Orice persoană are dreptul la libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei; acest drept implică libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile sale, individual sau în colectiv, atât în public cât şi privat, prin învăţământ, practici, cult şi îndeplinirea de rituri.”
Acest drept a fost ulterior încorporat în convențiile internaționale și regionale privind drepturile omului.
Libertatea religiei este într-adevăr una dintre pietrele de temelie ale democrației. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că
“pluralismul indisociabil de o societate democratică, care a fost cu greu câștigat de-a lungul secolelor, depinde de [această libertate]”