Ce este dreptul la viață?
Fiecare are dreptul la viață. Dreptul la viață este unul dintre drepturile fundamentale ale omului și este garantat de toate instrumentele internaționale generale privind drepturile omului.
Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a statuat că:
“Dreptul la viață este dreptul suprem de la care nu este permisă nicio derogare, chiar și în situații de conflict armat și alte urgențe publice care amenință viața națiunii.”
De asemenea, dreptul la viață este garantat și de Constituția Republicii Moldova.
În realitate, însă, privarea de viață apare în multiple situații diferite. Privarea de viață include atât vătămarea intenționată, cât și o astfel de vătămare care este previzibilă și poate fi prevenită. Poate apărea în variate contexte, inclusiv de violență criminală și cu folosirea armelor, accidente de trafic și industriale, degradare a mediului și dezastre, îngrijire a sănătății fizice și mintale, prevalența bolilor care pun viața în pericol, conflicte armate, sărăcie extremă, foamete și malnutriție.
Cine protejează dreptul la viață?
Întrucât Statul este principalul garant al drepturilor omului, acesta trebuie să se asigure că dreptul la viață este respectat și protejat în țară.
Aceasta înseamnă că:
- agenții Statului pot folosi forța letală doar în foarte puține situații care trebuie să fie excepționale și numai atunci când este absolut necesar
- în cazurile în care agenții Statului sunt conștienți că viața cuiva este sau poate fi în pericol, ei au datoria de a face tot posibilul în mod rezonabil pentru a o proteja
- dacă viața cuiva a fost luată, Statul are datoria să investigheze situația
Datoria Statului de a proteja viața include, de asemenea, stabilirea unui cadru juridic care să asigure exercitarea deplină a dreptului la viață, inclusiv adoptarea de reglementări legale care să protejeze împotriva tuturor amenințărilor previzibile în mod rezonabil, provenite din partea entităților publice sau private, precum și stabilirea organelor și structurilor statului cu competență de a proteja dreptul la viață.
Poate fi justificată lipsirea de viață?
Chiar dacă dreptul la viață este unul dintre drepturile fundamentale, acesta nu este absolut. Principalele documente privind drepturile omului interzic privarea arbitrară de viață. Aceasta înseamnă că în unele cazuri excepționale, privarea de viață poate să nu fie considerată arbitrară. De exemplu, acestea ar putea include cazuri de legitimă apărare sau de utilizare a forței potențial letale în scopuri de aplicare a legii. Cu toate acestea, urmează a se menționa că folosirea forței în astfel de situații trebuie să fie o măsură de ultimă instanță și strict necesară pentru a proteja viața de o amenințare iminentă.
Potrivit Codului Penal al Republicii Moldova, în anumite condiții foarte stricte, folosirea forței în cazul legitimei apărări pentru respingerea unui atac nu va fi considerată infracțiune.
Recunoașterea internațională a acestui drept
Normele care protejează dreptul la viață au fost formulate după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial când comunitatea internațională a decis să stabilească un standard comun pentru protejarea drepturilor fundamentale.
În 1948, a fost adoptată Declarația Universală a Drepturilor Omului, care prevede în articolul 3 următoarele:
„Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea sa”.
Dreptul la viață se regăsește și în toate cele mai importante convenții internaționale și regionale privind drepturile omului.