Curtea Europeană a Drepturilor Omului
25 iunie 2024
Faptele
Asociația reclamantă era Consiliul Național al Tineretului din Moldova, o organizație non-guvernamentală cu sediul la Chișinău.
În decembrie 2011, în contextul dezbaterilor publice privind o lege anti-discriminare, organizația a solicitat autorităților locale să autorizeze afișarea unui afiș împotriva discriminării pe panourile publicitare, promovând o linie telefonică gratuită pentru victimele discriminării.
Afișul conținea caricaturi reprezentând diverse grupuri sociale vulnerabile (o persoană într-un scaun cu rotile, o persoană de culoare, persoane de etnie romă, un cuplu de același sex de sex masculin care se țineau de mână etc.) și textul: „Sunteți discriminat? Sunați gratuit și confidențial la 0-8003-8003.”
Autoritățile locale au refuzat să acorde autorizația, argumentând că ilustrațiile erau umilitoare și indecente pentru anumite grupuri și contraveneau legislației privind publicitatea.
Cazul a fost examinat de instanțele interne din Republica Moldova, dar fără rezultat: refuzul primăriei a fost confirmat.
Plângerea
Asociația reclamantă s-a plâns de încălcarea articolului 10 din Convenție, deoarece i-a fost încălcată libertatea de a utiliza o caricatură în scopuri publicitare pentru a reprezenta motive de discriminare interzise.
Hotărârea Curții
Curtea a observat că, în speță, ingerința în exercitarea drepturilor asociației reclamante garantate de articolul 10 § 1 din Convenție era prevăzută de lege, și anume de textul Legii cu privire la publicitate.
În ceea ce privește scopul urmărit, Curtea nu a confirmat că unicul scop al ingerinței, așa cum a susținut asociația reclamantă, era acela de a interzice afișarea unui cuplu homosexual pe panouri publicitare. Nu au existat dovezi că, în spatele refuzului de a autoriza publicitatea contestată, autoritățile ar fi urmărit un scop nedeclarat, altul decât protejarea drepturilor altora.
În ceea ce privește necesitatea ingerinței, Curtea a luat în considerare următorii factori.
Afișul aborda o chestiune de interes public semnificativ - combaterea discriminării și promovarea egalității. Caricaturile au fost folosite ca mijloc de creștere a gradului de conștientizare cu privire la stereotipurile și discriminarea existente, nu pentru a incita la ură sau intoleranță. Ilustrațiile nu constituiau discurs de ură și nu erau de natură să provoace prejudicii grave grupurilor vulnerabile în cauză.
Rolul organizației reclamante în informarea publicului ar putea fi comparat cu cel al mass-media, ceea ce implică o marjă de apreciere mai restrânsă pentru autoritățile naționale atunci când restricționează exprimarea.
În plus, instanțele naționale nu au reușit să efectueze o revizuire eficientă a interdicției, iar autoritățile nu au furnizat motive relevante și suficiente pentru a justifica restricția. O astfel de ingerință ar putea avea, de asemenea, un efect descurajant asupra exprimării satirice pe teme sociale. Prin urmare, ingerința nu era necesară într-o societate democratică.
În concluzie, Curtea a hotărât că refuzul de a autoriza afișarea afișului a constituit o ingerință disproporționată în libertatea de exprimare și o încălcare a articolului 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.